Noi surse pentru istoria socio-culturală: inventare de averi boiereşti din Principatele Române în secolele XVIII–XIX
Proiect finanţat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării,
Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), cod proiect PN-II-RU-PD-2012-3-0386, contract nr. 71 / 30.04.2013

Importanţa ştiinţifică a temei

În cadrul ştiinţelor umaniste, istoria socială şi istoria culturală reprezintă două domenii de cercetare de maximă actualitate şi foarte dinamice, interdisciplinare, aproape inepuizabile tematic şi deosebit de prolifice în privinţa rezultatelor ştiinţifice. Progresul epistemologic nu se poate realiza însă fără diversificarea şi îmbogăţirea resurselor documentare. Necesitatea înnoirii bazei documentare a fost conştientizată pe plan internaţional cu multe decenii în urmă. De exemplu, istoricul francez Daniel Roche (1979) pleda pentru o istorie socio-culturală bazată, în parte, pe metode şi surse noi de cercetare. Pe lângă alte izvoare de arhivă (documente fiscale, acte de căsătorie, testamente etc.), el menţiona şi inventarele de avere. Aceste acte administrative private oferă numeroase detalii asupra vieţii cotidiene specifice unui anumit mediu social. Bunurile înregistrate transmit informaţii nu numai despre cultura materială a unei familii, a unui grup social sau a unei clase sociale, ci şi despre mediul de locuire, mecanismele sociale ale distincţiei, practicile sociale şi culturale specifice acestor entităţi sociale. Alături de alte surse, inventarele de avere contribuie substanţial la conturarea imaginii unui grup social.

Limitările abordărilor curente şi stadiul actual al cunoaşterii

Comparativ cu istoriografia vest-europeană, istoriografia românească postbelică a fost dominată de marxism, fapt care a creat întârzieri şi desincronizări considerabile, atât la nivel tematic, teoretic şi metodologic cât şi la nivelul instrumentarului de lucru şi bazei documentare. În pofida unui volum de documente de arhivă considerabil mai bogat decât cel din perioadele precedente, istoria modernă românească, în general, şi cea socială, în special, dispune de foarte puţine documente editate, şi acestea disparate în diverse publicaţii. Astfel că, deşi se află într o epocă a exploziei informaţionale, istoricul acestei perioade este lipsit de instrumente moderne de documentare, sistematice, accesibile şi uşor de utilizat.

Istoria socială românească prezintă mari carenţe în privinţa surselor editate. Vechile colecţii de documente [Uricariul, „Colecţia Hurmuzaki”, V.A. Urechia (1891–1902), N. Iorga (1901–1913); Gh. Ghibănescu (1906–1926), (1906–1933)] sunt eterogene şi conţin foarte puţine inventare de avere, de mică amploare, parţiale sau rezumative. Alte documente similare au fost semnalate, rezumate sau utilizate în cadrul unor colecţii de documente familiale sau monografii genealogice, privitoare la familii boiereşti din secolele XVIII–XIX, ca de exemplu: Callimachi (N. Iorga,1902–1903), Manu (C.G. Mano, 1907), Sion (Gh. Ungureanu, 1936), Rosetti (R. Rosetti, 1938), Golescu (G. Fotino 1939). Deşi majoritatea acestor colecţii cuprind numeroase documente referitoare la patrimoniul material (acte de vânzare-cumpărare de proprietăţi, litigii privitoare la delimitarea proprietăţilor, testamente, foi de zestre), nu conţin decât foarte rar şi doar parţial inventare de avere, mai ales pentru secolele XVIII–XIX.

În perioada comunistă, cercetările asupra boierimii şi burgheziei au fost descurajate de factorii politici iar preocupările pentru semnalarea şi utilizarea documentelor administrative ale familiilor boiereşti au fost foarte reduse.

După 1989, interesul pentru publicarea şi valorificarea inventarelor de avere, dar şi a altor surse similare, a crescut, iniţiativele individuale regăsindu se în cadrul unor reviste noi, tematice, cum este Revista de istorie socială(RIS) de la Iaşi. În cele 13 tomuri apărute până în prezent au fost publicate câteva astfel de documente: M. R. Ungureanu (1996), Z. Pungă (1996), Gh. Pungă (1997-1998), M. Ciubotaru (2003-2004). Un aspect încurajator în domeniul editării surselor istorice îl reprezintă iniţierea unor noi volume şi colecţii de documente: M.-R. Ungureanu (1997); I. Caproşu (2010); M. Ciubotaru şi S. Văcaru (2008-2011); M.D. Sturdza (2004, 2011). Majoritatea acestor colecţii, aflate în progres, sunt importante nu doar pentru istoria socială, ci şi pentru istoria politică, economică, demografia istorică, genealogie etc. Nici acestea nu cuprind însă inventare de avere. După cum putem constata din bibliografia prezentată, deşi există un interes evident pentru publicarea diverselor tipuri de documente privitoare la patrimoniul boieresc, inventarele de avere lipsesc din această bibliografie sau se regăsesc într o proporţie nesemnificativă comparativ cu extraordinarul potenţial informaţional pe care îl au. Chiar dacă foarte multe documente de acest fel s au pierdut, mai există în arhivele publice sute de inventare de avere şi registre de venituri şi cheltuieli, majoritatea necunoscute, nevalorificate ştiinţific şi nepublicate. Aceste surse merită introduse în circuitul științific și cea mai eficientă soluție este publicarea lor.

Elementele de originalitate şi inovaţie

Proiectul răspunde unei acute carenţe istoriografice privitoare la identificarea, publicarea şi valorificarea eficientă şi sistematică a inventarelor de avere, surse cu un mare potenţial documentar. Directorul de proiect a semnalat cu puţin timp în urmă importanţa acestui tip de surse într o publicaţie de referinţă pentru domeniu (Revista de Istorie Socială), însă eşantionul documentar folosit a fost redus. Rezultatele obţinute revendică continuarea cercetării la un nivel mult mai aprofundat, pe baza unui număr mare de surse analizate şi a unei bibliografii naţionale şi internaţionale actualizate. Prin crearea unui prim volum dintr o viitoare colecţie de izvoare dedicate istoriei sociale şi istoriei culturale, cercetătorii din acest domeniu vor dispune de un nou şi foarte necesar instrument de lucru. Un astfel de volum va cuprinde, pentru prima dată, grupate tematic, inventare de averi boiereşti din secolele XVIII–XIX, surse a căror accesare şi utilizare în original este dificilă şi descurajantă deoarece solicită competenţe profesionale suplimentare şi resurse financiare şi de timp substanţiale.

Un alt element de originalitate constă în analizarea şi semnalarea potenţialului documentar al inventarelor de avere atât pentru mediul ştiinţific cât şi pentru cel educaţional. Inventarele de avere ajută la reconstituirea foarte detaliată a patrimoniului material al unei familii (boiereşti sau burgheze). Ele permit reconstituirea unor aspecte privitoare la: universul domestic, structura gospodăriei boiereşti, amenajarea interioarelor reşedinţei boiereşti, practicile sociale cotidiene, preocupările şi pasiunile locatarilor, festivităţi şi sărbători religioase, relaţiile familiale, conexiuni genealogice etc. După cum au subliniat şi alţi cercetători ai temei, inventarele de avere „ne permit să pătrundem în cele mai intime colţuri ale unei gospodări” (Establet, 1992; Pardhailé-Galabrun, 1988).

Impactul preconizat al proiectului

Numeroase domenii şi direcţii noi ale cercetării istorice din România se confruntă, în general, cu absenţa sau insuficienţa instrumentelor specifice de cercetare. Dintre acestea colecţiile de documente editate reprezintă o carenţă acută. În acest climat descurajant, iniţierea unei colecţii de izvoare dedicate istoriei sociale şi istoriei culturale este nu doar o necesitate, ci şi un factor de stimulare şi coagulare a preocupărilor istoricilor pentru acest gen de surse. Inventarele de avere sunt surse primare cu un potenţial informaţional substanţial, divers şi obiectiv, adecvat pentru explorarea socială şi economică a universului cotidian din diferite perioade istorice. Aşa cum se constată pe plan internaţional, aceste surse vor permite cercetări mai aprofundate de istorie socială, istorie culturală şi, în special, de istorie a vieţii cotidiene, care vor depăşi cu siguranţă nivelul rezultatelor actuale axate pe valorificarea excesivă, redundantă şi preponderent narativă a literaturii autobiografice. Mai mult decât atât, inventarele de avere pot furniza informaţii suplimentare pentru aprofundarea unor aspecte specifice istoriei familiei, istoriei elitelor, istoriei economice, istoriei educaţiei, genealogiei, istoriei artei, istoriei arhitecturii etc. Astfel, prin publicare, aceste surse vor putea fi valorificate eficient şi în manieră pluridisciplinară şi de cercetători din alte domenii ale istoriei, în particular, şi ale ştiinţelor umaniste, în general.

Metodologie

Pentru realizarea volumului de documente, metodele şi instrumentele de investigaţie sunt clasice, specifice procesului de editare a izvoarelor istorice. Acestea vor consta în activităţi de identificare, selectare, fotocopiere, transcriere în alfabet latin şi traducere (după caz), colaţionare şi descriere arheografică a documentelor, redactare de rezumate, analiză lexicografică şi explicare a termenilor rari, tehnoredactare, indexare, pregătire editorială şi publicare. Volumul va fi completat cu prefaţă, sumar, lista documentelor, studiul introductiv, glosar de termeni arhaici, indecşi de nume şi de termeni, pagini de facsimil şi bibliografie. Normele de transcriere şi editare a documentelor în grafie chirilică vor fi similare cu cele utilizate în cadrul celor mai cunoscute colecţii de documente slavone şi româneşti editate în România, cum ar fi Documenta Romaniae Historica, Biblia de la 1688 – din colecţia Monumenta linguae Dacoromanorum –, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. I-X, ed. Ioan Caproşu, Iaşi: 1999-2007.

Infrastructura de cercetare şi bugetul proiectului

Proiectul este realizat în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, instituţie care oferă acces la infrastructura de bază şi la resursele de informare şi diseminare ştiinţifică proprii. Proiectul este planificat pe 24 de luni şi beneficiază de un buget de 295048 lei, repartizat pe capitole de cheltuieli salariale (pentru directorul de proiect şi mentor), cheltuieli de deplasare pentru efectuarea unor stagii de documentare şi pentru participarea la manifestări ştiinţifice, cheltuielile de logistică (achiziţii de echipamente şi programe IT, cărţi şi consumabile, realizarea unui website, publicarea unui volum de documente, organizarea unui workshop) şi cheltuieli de regie.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bibliografie internaţională – lucrări generale:

Burke (2004). Peter Burke, What is Cultural History?, Cambridge, 2007.

Joyce (2010). Patrick Joyce, „What is the Social in Social History?”, Past and Present206, nr. 1 (2010): 213-248.

Joyce (2004). Patrick Joyce, L’Histoire culturelle, Paris, 2004.

Lüdtke (1995). Alf Lüdtke, The history of everyday life: reconstructing historical experiences and ways of life, Princeton, 1995.

Poirrier (2004). Philippe Poirrier, Les enjeux de l’histoire culturelle, Paris, 2004.

Roche (1979). Daniel Roche, „De l' histoire sociale a l'histoire socio-culturelle”, Mélanges de l'École Française de Rome. «Moyen Age-Temps Modernes» 91, nr. 1 (1979): 7-19.

Roche (2000). Daniel Roche, A history of everyday things: the birth of consumption in France, 1600–1800, Cambridge, 2000.

Rosselin (2005). Céline Rosselin şi Marie-Pierre Julien, La culture matérielle(Paris, 2005).

Styles (2006). John Styles and Amanda Vickery, Gender, taste, and material culture in Britain and North America, 1700–1830 (London, 2006).

Bibliografie internaţională – lucrări speciale:

Ashmore (1958). O. Ashmore, „Inventories as a Source of Local History”, Amateur Historians4 (1958–1960): 157-161.

Cornette (1989). Joël Cornette, “La révolution des objets. Le Paris des inventaires après décès (XVIIe–XVIIIe siècles)”, Revue d'histoire moderne et contemporaine36, No. 3 (1989): 476-486.

Fleming (2000). Michael Fleming, “Some Points Arising from a Survey of Wills and Inventories”, The Galpin Society Journal 53 (2000): 301-311.

Kenney (1990). Alison Kenney, „Sources for the History of Housing in English Provincial Towns in the Eighteenth and Nineteenth Centuries”, Construction History 6 (1990): 63-74.

Lindemann (2001). Mary Lindemann, „The Sources of Social History”, in: Encyclopedia of European Social History, Peter N. Stearns, ed., vol. 1 (New York: Scribner's, 2001): 31-39.

Mannheims (1984). Hildegard Mannheims, Klaus Roth, Nachlassverzeichnisse: internationale Bibliographie. Probate inventories: international bibliography, F. Coppenrath, Münster, 1984.

Pardailhé-Galabrun (1988). Annik Pardailhé-Galabrun, La naissance de l'intime : 3000 foyers parisiens XVIIe-XVIIIe siècles, Presses universitaires de France, Paris, 1988.

Schuurman (1980). Anton J. Schuurman and Adrianus Maria van der Woude, Probate inventories : a new source for the historical study of wealth, material culture and agricultural development, Wageningen, Utrecht, 1980.

Bibliografie românească – lucrări generale şi colecţii de documente:

Boga (1928). L.T. Boga, Documente basarabene, 3 vols. [I. Foi de zestre (1734–1844), II. Scrisori şi răvaşe (1660–1860), III. Testamente şi danii (1672–1858)], Chişinău, 1928-1929.

Caproşu (2010). Ioan Caproşu, Sămile Vistieriei Ţării Moldovei, 2 vol., 2010.

Ciubotaru (2008). M. Ciubotaru, S. Văcaru, Catagrafiile Vistieriei Moldovei, 5 vol., 2008-2011.

Fotino (1939). G. Fotino, Din vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. Boierii Goleşti, Bucureşti, 1939.

Ghibănescu (1906–1926). Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, 6 vol., 1906–1926.

Ghibănescu (1906–1933). Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, 25 vol., 1906–1933.

Ghibănescu (1929). Gh. Ghibănescu, Başoteştii şi Pomârla. Studiu istoric şi genealogic, Iaşi, 1929.

„Hurmuzaki” (1876). Documente privitoare la istoria românilor, 45 vol., 1876–1942.

Iorga (1901). N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 25 vol. Bucureşti, (1901–1913).

Iorga (1902). N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, 2 vol. Bucureşti, 1902–1903.

Mano (1907). C.G. Mano, Documente din secolele al XVI–XIX-lea, privitoare la familia Mano, Bucureşti, 1907.

Rosetti (1938). Radu Rosetti, Familia Rosetti. I. Coborâtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos, Bucureşti, 1938.

Sturdza (2004, 2011). Mihai Dim. Sturdza (2004, 2010), Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, 2 vol., Bucureşti, 2004, 2011.

Ungureanu (1936). Gh. Ungureanu, Familia Sion. Studiu şi documente, Iaşi, 1936.

Urechia (1891–1902). V.A. Urechia, Istoria Românilor Istoria românilor; 14 volume, 1891–1902.

„Uricariul” (1859–1895). Theodor Codrescu (ed.), Uricariul sau Colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria Românilor, 26 vol., 1859–1895.

Bibliografie românească – lucrări speciale:

Iacob (2009). Dan Dumitru Iacob, „Noi surse pentru istoria socială: catagrafiile de avere”, Revista de Istorie Socială 10-12 (2009): 192-200.

Platon (2003). Alexandru-Florin Platon, Cristiana Oghină-Pavie, Jaques-Guy Petit, ed., Noi perspective asupra istoriei sociale în România şi Franţa. Nouvelles perspectives de l’historiesociale en France et en Roumanie, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2003.

Pungă (1996). Zamfira Pungă (1996), „Cinci condici de cheltuieli ale familiei domnitorului Mihail Sturdza”, Revista de Istorie Socială 1 (1996): 437-478.

Pungă (1997). Zamfira Pungă, Gh. Pungă (1997–1998), „O condică de venituri şi cheltuieli a familiei domnitorului Mihail Sturdza”, Revista de Istorie Socială2-3 (1997–1998): 391-418.

Ungureanu (1956). Gh. Ungureanu (1956), „Veniturile şi cheltuielile unei mari case boiereşti din Iaşi, în anul 1816. Casa Roset Roznovanu (Iaşi)”, Studii şi articole de istorie 1 (1956): 125-135.

Ungureanu (1957). Gh. Ungureanu (1957), „Însemnări pe marginea unui manuscris cuprinzând cheltuielile unei case boiereşti din Iaşi în anii 1818–1819”, Studii şi articole de istorie 2 (1957): 369-378.

Ungureanu (1996). Mihai Răzvan Ungureanu (1996), „Averile familiei Gane (prima jumătate a secolului al XIX lea)”, Revista de Istorie Socială 1 (1996): 395-436.